O carte care mi-a demonstrat încă o dată faptul că marile lucrări se pot ascunde şi după coperţi fără prea mari pretenţii şi că nu au nevoie de recenzii şi prezentări din partea unor ''somităţi''. Când mi-a fost recomandată m-am speriat de cele 800 de pagini, dar am observat cum devine uşor o parte din viaţa ta şi nu ai vrea să mai se termine. India, iubirea, pasiunea şi multe altele sunt tratate regeşte de către autorul Tarun Tejpal. Nu se zgârceşte niciodată. La noi, probabil că ar fi fost livrată pe bucăţele, în cel puţin trei romane. Şi pentru că am ajuns la acest capitol, iată un pasaj din roman, una dintre poruncile pe care personajul principal dorea să le respecte în privinţa scrisului:
Lumea e plină de cărţi mizerabile pe care nimeni nu le-a citit niciodată. Vezi să nu scrii şi tu una la fel.
Din păcate, acesată tentaţie este atât de mare încât unii nu-i pot rezista. Păcat de bieţii copaci. Revenind la carte, este scrisă impecabil.
