Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2026

Maci de București

  Macii de pe bulevardul Theodor Pallady dau o notă de suprarealism cartierului. Macii de grădină ( Papaver somniferum ) sunt flori rare, în general, iar faptul că ei există în zona stației de metrou 1 Decembrie este uimitor.  Grădinile de lângă blocurile situate pe bulevardul Theodor Pallady au fost în ultimii ani sub un permanent asediu al șantierelor. Sigur că erau lucrări importante — țevi de căldură, cabluri de curent —, dar acestea au distrus grădinile. Faptul că macii de grădină mai există mi se pare un miracol. Cât despre macii de câmp ( Papaver rhoeas ), aproape că nu ai cuvinte. Mi se par cele mai încăpățânate flori.

Pregătire pentru Space Fest

Anul acesta l-am înscris pe David la concursul de pictură şi desen care va avea loc în cadrul Space Fest 2026. Evenimentul este organizat în campusul Universitatea Politehnica Bucureşti între 7 şi 9 mai. Am vizitat şi în anii trecuţi Space Fest, dar este prima dată când participăm la concursul de desene. Programul este interesant: lansări de rachete, observaţii solare coordonate de echipa Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu", expoziţie de elicoptere, expoziţie de meteoriţi şi activităţi hands-on coordonate de echipa Institutul Astronomic al Academiei Române, şi multe altele. E de mers. https://spacefest.upb.ro/

Arbori de cartier

 Pentru că e primăvară şi copacii înfloriţi ne atrag atenţia că există, vă propun un exerciţiu. Încercaţi să reperaţi în preajma locuinţei următorii pomi fructiferi: cireş, vişin, nuc, gutui, păr, prun, măr, cais, piersic, dud şi corcoduş. Treceţi apoi la arbori: plop, stejar, mesteacăn, ulm, fag, carpen, salcâm, salcie, chiparos de baltă, oţetar, arţar, catalpa, pin, brad, molid, frasin şi castan. Într-o lume care pare dominată de platani, există arbori care se încumetă să reziste şi să ne arate cât de importantă este diversitatea. Nu mă refer la arbori celebri, protejaţi de legislaţie. Pomii din jurul blocului sunt la fel de importanţi.

Fotografii cu Drăgăneşti-Olt înainte de 1989

Săptămâna trecută am descoperit două fotografii cu oraşul Drăgăneşti-Olt realizate înainte de 1989. Fotografiile erau postate pe Facebook de către Laurenţiu Guţică, muzeograf, profesor şi director al Muzeului Judeţean Olt. O să continui cercetarea. Până atunci, cele două fotografii: Magazinul Universal şi Blocul cu Bar de Zi. La parterul Magazinului Universal existau două persoane importante: în stânga era Drina, de la care cumpăram detergenţi, Eldet şi Deval (nu Perlan Alb), iar în dreapta Costel, de la care cumpăram cuie. De aici am cumpărat primul ceas, un Orex, iar tata un Vostok. Orexul a fost dezmembrat şi analizat şi răsanalizat pentru că era electronic. Ceasul lui tata a supravieţuit perioadei. Îl am şi acum. Bar de Zi, pronunţat în acea perioadă Bardezi, era un restaurant de lux pentru acele vremuri. După 1989 a devenit accesibil publicului larg, iar Salonul Roşu a fost transformat în discotecă. La Salonul Roşu am organizat Banchetul din clasa a XII-a.

Cele mai discriminate flori

 Cele mai discriminate flori sunt viorelele – Scilla bifolia . Răsar primăvara, la puțin timp după ghiocei. Wikipedia scrie că ating o lungime de până la 25 cm, iar florile sunt de culoare albastru-violacee. Mie mi se par de un albastru-șters. Par un fel de zambile anemice. La Drăgănești-Olt îmi umpluseră grădina, drept pentru care le consideram plante invazive. În București nu am mai avut unde să le văd. Am observat că oamenii preferă ghioceii sau plantează în grădina din fața blocului plante primite la ghiveci, precum zambilele sau lalelele. După ce se usucă florile, pun bulbii în pământ și, dacă nu are loc vreo anvelopare, parcarizare sau schimbare de țevi, primăvara următoare acestea răsar. Viorelele nu cred că au beneficiat de atenția cuiva. Răsar pe locul lor de ani și ani. Nu știu câte plante au dat dovadă de o asemenea rezistență în oraș. Am trecut zilele trecute prin Titan și am surprins una. Pun poza mai jos.

A fi sau a nu fi, la volan

Exclus să avem raționalizarea carburanților sau a circulației auto, cum era înainte de 1990, când se circula în weekend cu soț sau fără soț. Motivul este simplu: măsura ar trebui aplicată tuturor, inclusiv celor care decid asupra ei. Nu poți spune: „Sunt vremuri grele, dar numai pentru voi”. Iar pe mulți nu îi văd în transportul în comun. Am permis, dar nu am mașină. Folosesc în principal metroul, dar și autobuzul sau tramvaiul când e nevoie. Știu cum e în transportul în comun. Pe ruta Pipera – Berceni, care trece prin centrul Capitalei, e blocaj în fiecare dimineață. Dacă trebuie să ajungi de la Unirii la o conferință în zona Universitate – Romană, n-ai loc în metrou. De obicei aștepți pe următorul sau chiar pe al doilea. E aglomerație și pe străzi, dar acolo ești în lumea ta. Nu te înghesuie nimeni. Ai loc pe scaun. Dacă ai de făcut trei sau patru drumuri într-o zi, utilizarea mașinii schimbă total perspectiva. Și mai e ceva. Trebuie să vedem dincolo de utilizarea mașinii ca mijloc d...

Despre cutremure, statistici și o conferință într-o casă veche

 Miercuri, 4 martie, am fost la o conferință organizată într-o cafenea din zona Universitate. La început am întrebat gazdele când a fost construită casa. Nu știau exact, dar auziseră că ar avea peste o sută de ani. Pe tot parcursul conferinţei am privit la imobilul de lângă, aflat în plin proces de consolidare. Nu știu cât de solidă era casa în care se ținea evenimentul, dar mi-am spus că nu are cum să pice un cutremur chiar pe 4 martie. După principiul că o bombă nu cade de două ori în același loc. Un coleg din presă a spus că acest principiu nu mai e valabil în epoca tehnologiei moderne. Nu am mai zis nimic, era ca şi cum aş vorbi de funie în pădurea spânzurabililor. După conferință am început să caut pe Google informații despre cutremurele din România. Pe Wikipedia există chiar o listă a lor. Și nu doar atât. Se vorbește și despre frecvența statistică. „Statistic, cutremure cu magnitudinea 6 și peste apar în Vrancea aproximativ la fiecare 10 ani, cutremure cu magnitudinea...

AI-ul şi literatura

 Postarea anterioară, "Drăgăneşti-Olt în viziunea AI"  ( https://georgebanciulea.blogspot.com/2026/02/draganesti-olt-in-viziunea-ai.html ), nu a avut intenţia de a denigra inteligenţa artificială. Suntem din lumi diferite, are limitări, dar a făcut progrese uimitoare. Nu mă refer doar la calcule şi linii de cod. Am întrebat AI-ul dacă este nevoie de studii de psihiatrie sau psihologie pentru a înţelege literatura, dacă acestea ajută sau nu şi dacă există riscul de a vedea personajele ca pe nişte "cazuri", ajungându-se astfel la un fel de dezvrăjire a literaturii. Întrebările mele au fost următoarele: Ai nevoie de studii de psihiatrie/psihologie pentru a înţelege literatura? Ajută sau nu în cazul unor romane precum Lupul de stepă, Pe drum sau Ulysses? Există riscul de a vedea personajele ca pe nişte cazuri? Se poate ajunge la un fel de dezvrăjire a literaturii? Iată ce au răspuns, pe rând, ChatGPT, Copilot şi Gemini (în ordine alfabetică): ChatGPT: "Nu ai nevoie...

Drăgăneşti-Olt, în viziunea AI

 Caut de ceva vreme imagini cu Drăgăneşti-Olt de până la 1989. Nu am găsit. Nu există nicio vedere cu Drăgăneşti-Olt. Oraşul nu apare în Ghidul Turistic şi Comercial. Am întrebat pe diverse grupuri de pe Facebook, dar nimic. Am întrebat şi AI-ul. Nu a găsit, însă a făcut. Vă las mai jos o fotografie generată de Copilot şi una de Gemini - Nano Banana. În fotografia realizată cu Nano Banana apare un panou. Am cerut o explicaţie pentru el. Iată explicaţia: "Pe panoul din imagine, inteligenţa artificială a încercat să genereze o lozincă socialistă, dar a rezultat un text amestecat, specific modului în care AI-ul procesează uneori literele în imagini complexe. Se poate citi ceva de genul: 'FÄŢI AUR MAI FRUMOASÄ‚!'. Deşi nu este o frază corectă în limba română, ea este o 'interpretare' vizuală a lozincilor care împânzeau oraşele în anii '80, de tipul:   'Să facem totul pentru înflorirea patriei noastre!' 'Construim societatea socialistă multilateral dezvo...

"Carrot and stick" și "morcovul românesc"

  "Carrot and stick" și "morcovul românesc" sunt două metafore care, uneori, sunt combinate în mod nefericit în discursul public. Săptămâna asta am fost la o conferință în care ni se vorbea despre "Carrot and stick" și despre faptul că, în România, se merge mai mult pe băț, că am avea nevoie și de morcov. Păi de morcov are nevoie românul? Pesemne că respectivul nu cunoaște prea bine metafora românească. Mi-am adus aminte de o melodie din anii ’90, "Morcovul românesc", a lui Ioan Gyuri Pascu. Nu cred că există o mai bună explicare a metaforei la noi. Am căutat versurile pe net, dar nu le-am găsit. Așa că le-am scos eu de mână. Le aveți mai jos. Nu numai piesa e de ascultat, întreg albumul "Mașina cu jazzolină", din 1994, e superb. "Morcovul românesc" Intro: Morcovul e o metaforă românească. El e emoția firească pe care o încercăm cu toții la teză. Este un fel de proteză ce apără de teamă, de bună seamă, de aceea îl mănânc...

Radio, de la bulgari

 Până în 1989 – dar şi mult după aceea – m-am uitat la bulgari la televizor. Prindeam doar Canalul 1. Canalul 2 se vedea prost, cu „pureci”. La mine, în zona Drăgăneşti-Olt, unii prindeau şi televiziunea sârbească, ceea ce era deja altă ligă. Eu am fost fan BNT1. Între timp, nu mă mai uit la bulgari la TV. În schimb, îi ascult la radio, pe net. Sunt fan BG Radio – un fel de National FM de la noi. Difuzează doar muzică bulgărească, veche şi nouă, dar motivul principal pentru care îi ascult e altul: tonul şi stilul realizatorilor. Parcă sunt din altă lume. Calmi, amabili, fără pic de grabă în voce. Doar o stare bună. Iar muzica e superbă. Până în 1989 am fost fan Georgi Hristov. După 1990 îi ascultam pe Doni şi Momchil, Kamen Vodenicharov şi Slavi Trifonov. Ascult cu plăcere atât muzica din trecut, cât şi pe cea nouă, de la Todor Kolev la Stefan Valdobrev. Lista nu se opreşte aici. Aş adăuga Shturcite, cu „Rok v minaloto” sau „Kletva”, fraţii Argirovi cu „I zamirisva na more” – şi...

Despre un premiu nominal

CFA Society Romania a organizat luni ediția 2026 a CFA Forecast Dinner, găzduită anul acesta la Teatrul Odeon — un cadru excelent pentru un eveniment cu semnificație aparte. Tema ediției a fost „Direcția strategică a României pentru următorii 10 ani” , într-un context în care România intră într-o nouă etapă economică și geopolitică, marcată de tranziția energetică, inteligența artificială, presiunile demografice, angajamentele europene și intensificarea tensiunilor internaționale. Evenimentul a reunit voci relevante din domenii-cheie — politici macroeconomice, securitate energetică și a resurselor, transformare digitală și integrarea inteligenței artificiale, demografie și educație, apărare și geopolitică, precum și dezvoltarea piețelor de capital — pentru un dialog strategic despre viziunea României pentru următorul deceniu. În cadrul serii au fost acordate premiile pentru jurnaliști, ediția 2025. Aseară au mai fost premiați jurnaliștii Dan Popa (HotNews) și Tibi Oprea (Termene.ro). M...

Cel mai rezistent laptop

 Cel mai rezistent laptop, dintre toate pe care am lucrat, s-a dovedit a fi un Evolio U9. L-am cumpărat în 2013 şi îl folosesc şi în prezent. Singurul criteriu pentru care l-am ales atunci a fost greutatea: cântăreşte sub un kilogram. Aveam nevoie de un laptop uşor, de pe care să transmit ştiri, dar care să nu-mi distrugă coloana. La un moment dat am renunţat la el. În 2021 am trecut la un laptop cu procesor i3, generaţia 11, 8 GB RAM. Spre comparaţie, Evolio are procesor Intel Atom, 2 GB RAM, hard de 64 GB şi sistem pe 32 de biţi. Am decis atunci să-l păstrez ca pe o piesă de muzeu. După trei ani, noul laptop a început să cedeze. Iniţial am observat, în partea dreaptă jos a display-ului, că se dezlipeşte. Am sunat la un service IT şi am întrebat dacă pot veni cu el să-l lipească. "Nu e de la display, s-a rupt balamaua. O să cedeze de tot. Nu se va mai putea închide şi deschide. Trebuie schimbată balamaua." Şi aşa a fost. O vreme am crezut că poate sunt eu de vină, că nu l-am...