Un coleg din presă a spus că acest principiu nu mai e valabil în epoca tehnologiei moderne.
Nu am mai zis nimic, era ca şi cum aş vorbi de funie în pădurea spânzurabililor.
După conferință am început să caut pe Google informații despre cutremurele din România. Pe Wikipedia există chiar o listă a lor. Și nu doar atât. Se vorbește și despre frecvența statistică.
„Statistic, cutremure cu magnitudinea 6 și peste apar în Vrancea aproximativ la fiecare 10 ani, cutremure cu magnitudinea 7 la fiecare 33 de ani, iar cele peste 7,5 la aproximativ 80 de ani.”
Din curiozitate, am introdus datele istorice despre cutremurele din România în ChatGPT și i-am cerut să facă câteva analize statistice simple.
Rezultatul a fost interesant, dar și puțin neliniștitor.
Dacă luăm ca referință media aproximativă de 33 de ani pentru cutremure de magnitudine 7 sau mai mare în zona Vrancea, rezultă un calcul simplu:
1990 + 33 = aproximativ 2023.
Asta înseamnă că, din punct de vedere statistic, ne aflăm deja în intervalul în care ar putea apărea un nou cutremur mare. Evident, acest lucru nu înseamnă că va avea loc imediat. Ar putea fi mâine, peste zece ani sau peste treizeci de ani. Istoria arată că au existat și pauze de 60 până la 100 de ani între cutremurele foarte mari.
Dacă ne uităm la cutremurele foarte puternice, de peste 7,5 magnitudine, reperele istorice sunt:
-
1838 — magnitudine 7,5
-
1940 — magnitudine 7,4 (foarte aproape de această categorie)
Între ele au trecut aproximativ 102 ani.
Dacă luăm o medie aproximativă de 80 de ani pentru astfel de evenimente, rezultă un alt calcul simplu:
1940 + 80 ≈ 2020.
Și din această perspectivă ne aflăm deja în intervalul statistic în care un astfel de eveniment ar putea deveni probabil.
Concluzia realistă este că, statistic vorbind, un cutremur mai mare de 7 în zona Vrancea ar putea avea loc oricând între prezent și următoarele decenii. Faptul că au trecut deja peste trei decenii de la seismul din 1990 sugerează doar că probabilitatea crește treptat, nu că există o dată previzibilă.
Există însă și un detaliu interesant în datele istorice: patru dintre cele șase cutremure majore au avut loc între lunile octombrie și martie.
Există câteva explicații posibile pentru această aparentă concentrare sezonieră. Iarna, schimbările mari de presiune atmosferică pot modifica ușor tensiunile din scoarța terestră. În plus, precipitațiile abundente, zăpada și infiltrațiile de apă pot schimba presiunea din fisurile tectonice.
Masa suplimentară de apă acumulată în sol — sub formă de zăpadă sau de sol saturat — poate crește ușor presiunea asupra structurilor geologice.
Desigur, aceste efecte sunt subtile și nu declanșează singure cutremure. Dar pot contribui la declanșarea lor atunci când tensiunile tectonice sunt deja aproape de punctul critic.
