Radio, de la bulgari

 Până în 1989 – dar şi mult după aceea – m-am uitat la bulgari la televizor. Prindeam doar Canalul 1. Canalul 2 se vedea prost, cu „pureci”. La mine, în zona Drăgăneşti-Olt, unii prindeau şi televiziunea sârbească, ceea ce era deja altă ligă.

Eu am fost fan BNT1.

Între timp, nu mă mai uit la bulgari la TV. În schimb, îi ascult la radio, pe net. Sunt fan BG Radio – un fel de National FM de la noi. Difuzează doar muzică bulgărească, veche şi nouă, dar motivul principal pentru care îi ascult e altul: tonul şi stilul realizatorilor. Parcă sunt din altă lume. Calmi, amabili, fără pic de grabă în voce. Doar o stare bună. Iar muzica e superbă.

Până în 1989 am fost fan Georgi Hristov. După 1990 îi ascultam pe
Doni şi Momchil, Kamen Vodenicharov şi Slavi Trifonov. Ascult cu plăcere atât muzica din trecut, cât şi pe cea nouă, de la Todor Kolev la Stefan Valdobrev.

Lista nu se opreşte aici. Aş adăuga Shturcite, cu „Rok v minaloto” sau „Kletva”, fraţii Argirovi cu „I zamirisva na more” – şi mulţi, mulţi alţi artişti.

Pentru mine, radioul bulgăresc nu e doar muzică. E o stare, o voce calmă într-o lume grăbită. E o legătură discretă cu copilăria şi adolescenţa.